Vestul sălbatic în Dumbrăvița

Studiul de caz pe care îl prezentăm astăzi se referă la strada Crișurilor din Dumbrăvița. O străduță înfundată, de nici 5000 mp, dar care are o istorie extrem de interesantă. O istorie ce arată cum, cu puțină imaginație și atletism financiar și urbanistic, unii au făcut averi frumoase în localitatea de lângă Timișoara.

În anul 2000, viitoarea stradă a Crișurilor era o bucățică dintr-un teren de 4 hectare (40.000 mp) pe care creștea cucuruz. Teren arabil în extravilanul Dumbrăviței, cum este el trecut în documentele de atunci. Deci pe care nu se putea construi nimic. Și a cărui valoare era estimată la circa 8000 de mărci germane (circa 4000 de euro), având în vedere că un hectar de teren agricol se vindea în acea perioadă cu aproximativ 2000 de mărci.

În doar câteva săptămâni, însă, valoarea acestuia a crescut de 100 de ori. Și asta nu ar fi fost posibil fără un concurs de împrejurări extrem de convenabil pentru oamenii de afaceri ai vremii.

Astfel, în 27 iulie 2000, terenul agricol de 40.000 mp este retrocedat în baza Legii 18/1991 unei anume Iuliana Homola. Care, imediat îl donează familiei Păunescu (Gheorghe și Ana). Peste nici o săptămână, pe 3 august 2000, terenul este cumpărat de Nemedi Emeric. Nici acesta nu îl păstrează prea mult timp și îl vinde, peste nici trei luni, adică pe 27 octombrie 2000, Alinei Elena Sasu. Aceasta era pe atunci căsătorită cu Marius Sasu, deci terenul devine bun comun al ambilor soți.

Între timp, soții Sasu s-au despărțit, iar Alina Elena a revenit la numele de fată: Sperlea. Și, în prezent, este consilieră locală la Dumbrăvița din partea partidului Pro România, dar și candidatul PSD la funcția de primar al celei mai bogate comune din România.

Banii pe primul loc

Revenim la începutul anilor 2000. Până în 2003, Alina Sperlea (fostă Sasu) nu face nimic cu terenul de 40.000 mp. Însă, totul avea să se schimbe în decurs de doar o lună. Astfel, în 27 iunie 2003, primarul din Dumbrăvița de la acea vreme, Szilagyi Geza și arhitectul Florin Blidar, semnează o adeverință prin care atestă că terenul de 40.000 mp, care până atunci era agricol în extravilan devine brusc teren de 40.000 mp tot agricol, dar în intravilan.

Am întrebat la Primăria Dumbrăvița dacă există în arhive vreo Hotărâre a Consiliul Local prin care acel teren, aflat la câteva sute de metri de intravilanul de atunci al localității și în imediata vecinătate a actualei centuri de nord a Timișoarei, a fost trecut în intravilan. Răspunsul pe care l-am primit a fost negativ. În mod normal și legal, trecerea unui teren din extravilan în intravilan se poate face doar printr-un Plan Urbanistic Zonal (PUZ), care este aprobat și de Consiliul Local al localității respective. În acest caz, însă, Primăria Dumbrăvița ne-a comunicat că pentru acel teren nu există nici PUZ, nici HCL. Astfel, rămân 2 variante: fie documentele s-au evaporat în timp, fie ele nu au existat niciodată, ceea ce ar însemna o încălcare flagrantă a legii.

Însă povestea nu se oprește aici. La o lună după ce au primit adeverința de la primarul Szilagyi Geza, pe 30 iulie 2003, soții Sasu cer mai multe modificări în Cartea Funciară. Modificări care se fac în aceeași zi. Astfel, în baza adeverinței semnate de primarul de atunci din Dumbrăvița, OCPI admite trecerea terenului din extravilan în intravilan. Totodată, în baza unor documente de dezmembrare a terenului, parcela de 40.000 mp, devine parcelă de 40.312 mp. Adică soții Sasu câștigă peste 300 mp din pix. Și, în același timp, terenul se dezmembrează în 40 de parcele care intră în proprietatea celor doi soți.

Una dintre parcele, în suprafață de 4973 mp, devine drum de acces. În mod normal și legal, dacă toată această operațiune s-ar fi făcut în baza unui PUZ, iar proprietarii ar fi recunoscut că intenționează să ridice un adevărat cartier pe acea parcelă de 40.000 mp, primăria ar fi cerut cedarea acelui drum de acces. Așa cum se întâmplă în toate cazurile de acest fel. Pentru că drumurile unei localități sunt domeniu public. Doar că banii au primat în această poveste și nu interesul comunității dumbrăvițene. Așa cum veți vedea în continuare.

Secretul succesului în afaceri imobiliare

Cu partea birocratică rezolvată, Alina Sperlea (fostă Sasu), trece la vânzarea parcelelor. Conform mai multor clienți ai acesteia contactați de Articulat.ro, parcelele s-au vândut cu un preț mediu de 10 euro/mp. Majoritatea și-a găsit alți proprietari în perioada noiembrie 2003 – octombrie 2004. Deci în mai puțin de un an. Ultimele două parcele și-au găsit și ele proprietari în ianuarie 2005 și august 2006.

La un preț de 10 euro/mp, parcelele în suprafață totală de 35.000 mp (40.000 mp suprafața terenului, minus circa 5000 mp suprafața străzii) i-au adus Alinei Sperlea (fostă Sasu) un venit de aproximativ 350.000 de euro. Iar asta doar prin mișcarea unor acte prin hățișurile birocratice ale vremii.

Dacă ați avut răbdare să citiți până aici, pregătiți-vă, pentru că partea halucinantă abia acum urmează.

Rețeta parcelării unor terenuri agricole și introducerea lor în intravilan nu era nici nouă, nici inedită, fiind folosită de mulți ani, și nu doar la Dumbrăvița, ci și în alte localități din jurul Timișoarei. De altfel, acesta este secretul transformării radicale a acestora în ultimii 30 de ani, din sate liniștite, în adevărate orășele. Însă, pe terenul „urbanizat” de Alina Sperlea sunt doar câteva case și un club de copii ridicat chiar sub rețeaua de înaltă tensiune. Dar asta e altă poveste.

Încep problemele

Explicația pentru bălăriile de pe terenul care i-a aparținut Alinei Sperlea am primit-o chiar de la un client al acesteia. Întrebat de ce, din 2003 și până acum, deci timp de 21 de ani, nu și-a ridicat o casă pe acel teren, acesta ne-a răspuns scurt: „nu am primit acces la parcela mea”.

Ce s-a întâmplat? În 2012, Ministerul Finanțelor stabilește că Alina Sperlea datorează statului 1,4 milioane (!) de euro! Povestea și ea halucinantă a datoriilor consilierei locale o puteți citi în IncomodTM aici și aici.

Însă, statul, prin Ministerul Finanțelor nu prea s-a grăbit să recupereze această datorie. Astfel, abia în 2016, deci la mai bine de 4 ani de când a constatat datoria de 1,4 milioane de euro, ANAF emite primul act administrativ pe strada de 5000 mp, singurul teren din cei 40.000 mp care mai era în proprietatea Alinei Sperlea și care, din punctul ei de „investitor imobiliar” oricum nu valora nimic. Deoarece, așa cum am arătat mai sus, strada, denumită între timp Crișurilor, ar fi trebuit să fie demult în proprietatea Primăriei Dumbrăvița, așa cum era normal. În 2018, ANAF pune și sechestru de stradă, iar în 2019 o scoate la licitație.

Intră în scenă un pesedist din Caraș

În mod extrem de ciudat, Primăria Dumbrăvița, condusă la acea vreme de social-democratul Victor Malac nu se prezintă la licitația ANAF, așa că strada e cumpărată și se află și astăzi în proprietatea unui pesedist: Ionuț Popovici. Fost consilier județean în Caraș-Severin, acesta declara reporterilor Observator că a aflat de vânzarea terenului pur întâmplător, din ziar. 

„Acum câţiva ani, am citit întâmplător un anunţ în Jurnal de Caraş-Severin, un ziar local, unde era un anunţ public, o invitaţie de participare la o licitaţie organizată de ANAF, regionala Timişoara”, a declarat Popovici pentru Observator.

Întrebat cu cât a cumpărat strada, acesta s-a eschivat: „Suma este destul de mică, nu cred că are relevanţă, mai relevant este că primăria Dumbrăviţa ştia de această situaţie”.

Totuși, sursele Articulat.ro susțin că strada a costat în jur de 5000 de lei. 1 leu/mp. Suma pare plauzibilă, având în vedere că în cadrul aceleiași anchete făcută de colegii de la Observator, un alt proprietar de drum tot în Dumbrăvița, Cristian Brâncovan, susține că a cumpărat o altă stradă de la ANAF cu suma de 6000 de lei. Iar strada lui Brâncovan are circa un hectar. Prentru că așa e în vestul sălbatic de lângă Timișoara.

Fostul consilier județean Ionuț Popovici este în prezent director general la Casa de Asigurări de Sănătate Caraș-Severin și are și o firmă care desfășoară numeroase afaceri cu statul. De altfel, faptul că este proprietar pe str. Crișurilor apare și în declarația de avere, pe care o puteți consulta aici. 

Astfel, din 2019 și până acum, Popovici poate să le ceară celor care au cumpărat parcele de la Alina Sperlea cât vrea ca drept de servitute, pentru ca aceștia să își poată construi case. Sau, cum spunea dumbrăvițeanul care a cumpărat o parcelă de la Alina Sperlea: „nu am acces”.

Reporterii Observator remarcau în 2022 că în astfel de situații se ajunge atunci când proprietarii care vând terenuri sau imobile omit să plătească TVA-ul cuvenit. Atunci, ANAF pune sechestru pe ce poate, în cazul acesta strada fără nicio valoare imobiliară pentru un dezvoltator privat, și o scoate la licitație. Acolo unde oricine poate să o cumpere.

Mai mult, în 2018, deși nu era în proprietatea Primăriei Dumbrăvița, strada Crișurilor a fost asfaltată cu fonduri din PNDL. Cum s-a întâmplat o astfel de minune extraordinar de ilegală, nici fostul primar Malac nu își explică. Întrebat în 2022 de reporterii emisiunii „România, te iubesc” cum de strada a fost asfaltată pe fonduri publice, deși nu era în proprietatea primăriei, social-democratul Victor Malac a dat vina pe funcționari. Că doar și ei sunt oameni și mai greșesc… Mai mult, nimeni nu își explică cum de a fost asfaltată tocmai str. Crișurilor, pe care se află doar câteva case și nu alte străzi mai populate din localitate. Dar astea ține de magia despre care vorbeam la început.

Minunea e și mai mare dacă mergi la fața locului și vezi că toate străzile din jur, cu excepția acesteia, sunt de piatră.

Povestea s-ar fi oprit aici, dacă, recent, candidata din partea PSD la Primăria Dumbrăvița, Alina Sperlea, și cea care, de fapt, este cauza întregii povești, nu ar fi avut o idee genială în cadrul ședinței de Consiliu Local în cadrul căreia s-a votat bugetul Dumbrăviței pe anul 2024. Astfel, ea a remarcat că nu se mai poate ca strada Crișurilor să aparțină unui privat, adică tocmai pesedistului din Caraș-Severin, și că normal ar fi ca ea să intre în proprietatea primăriei. Prin expropriere. Pe bani mulți. Cum de nu i-a venit această idee genială în perioada 2003-2012, când ar fi putut ceda gratuit strada dumbrăvițenilor, numai Dumnezeu și Alina Sperlea ne pot spune.

Redăm mai jos dialogul din cadrul ședinței de plen a Consiliului Local Dumbrăvița, pe care îl puteți asculta și în înregistrările video care însoțesc acest material.

Alina Sperlea: Păi expropriată (str. Crișurilor – n.r.) atunci, dacă e asfaltată.

Horia Bugarin: Păi nu am cum să o expropriez pentru că e asfalt pe ea. Nu am cum să fac proiect pe ceva ce e asfaltat.

Consilier local: Crișurilor e toată asfaltată

A.S.: Păi bun, și atunci care e soluția? Să rămână cetățenii de acolo să nu poată să facă nimic?

Consilier local: Problema e că, într-adevăr, (proprietarii parcelelor cumpărate de la Alina Sperlea -n.r.) nu pot construi.

H.B.: Problema știți care e cu str. Crișurilor, nu? Că ați făcut trecerea din extravilan în intravilan, dumneavoastră (Alina Sperlea – n.r.), pe adeverință (și nu prin PUZ – n.r.). De fapt, acolo nu există PUZ, pe Crișurilor. Dumneavoastră ați făcut.

A.S.: Eu nu cred că am putut să fac așa ceva de capul meu, în 2002 sau 2003. Eu am respectat legea și am făcut ce mi-a spus primăria la acea vreme. Așa că nu mai lansați bombe, fumigene, care vă caracterizează. Deci eu nu am făcut nimic.

H.B.: Legea nu s-a schimbat  

Revenind. În urma propunerii Alinei Sperlea, consilierii locali au alocat nu mai puțin de 50.000 de euro în bugetul pe 2024 al comunei Dumbrăvița pentru exproprierea străzii Crișurilor. Și asta pentru ca cei care au cumpărat parcele în acea zonă de la Alina Sperlea să își poată construi case. Iar primăria va putea după aceea să introducă pe această stradă și utilități publice, care acum lipsesc cu desăvârșire.

Deci, să recapitulăm:

• Anul 2000 Alina Sperlea cumpără un teren agricol extravilan evaluat la 4000 de euro.
• Anul 2003, cu susținerea primarului, Sperlea mută terenul în intravilan și îl parcelează în 40 de terenuri mai mici. Tot atunci pune mâna pe încă 300 mp, din pix.
• Între 2003 și 2004, Sperlea vinde majoritatea parcelelor cu prețul mediu de 10 euro/mp. Practic, la acest preț, are un venit estimat de 350.000 de euro din această afacere. Rămâne cu o singură parcelă de aproape 5000 mp, cu destinația stradă, pe care nu poate construi, nu o poate vinde, dar nici nu o cedează Primăriei Dumbrăvița.
• Anul 2012, ANAF stabilește Sperlea că are de plătit statului 1,4 milioane de euro datorii, cel mai probabil în urma taxelor neîncasate de pe urma tranzacțiilor imobiliare pe care le-a făcut
• În 2016 și 2018, ANAF pune sechestru pe parcela de 5000 mp, devenită între timp strada Crișurilor 
• În 2018, str. Crișturilor este asfaltată cu bani publici, prin PNDL, deși nu este în proprietatea Primăriei Dumbrăvița. Fostul primar PSD Victor Malac spune că e o eroare a funcționarilor.
• În 2019, pesedistul Ionuț Popovici din Caraș-Severin află întâmplător din ziar de o licitație a ANAF și cumpără strada cu o „sumă destul de mică”. Experții spun că prețul ar fi fost în jur de 1 leu/mp
• Anul 2024, la propunerea candidatei PSD la Primăria Dumbrăvița, Alina Sperlea, consilierii alocă 50.000 de euro pentru exprioprierea străzii
• Dacă afacerea merge mai departe, Ionuț Popovici va vinde cu 10 euro/mp strada pe care a cumpărat-o cu „o sumă destul de mică”
• Toată lumea a câștigat, mai puțin cei care au cumpărat parcele și nu pot construi. Și dumbrăvițenii care își plătesc taxele și impozitele la timp. Și statul, care întotdeauna e cel mai fraier din parcare.  

Epilog

Nu putem încheia acest articol fără să nu remarcăm o chestiune pe care au descoperit-o și colegii de la IncomodTM. Dacă la începutul anilor 2000, Alina Sperlea făcea afaceri cu terenuri de sute de mii de euro, în prezent, declarația ei de avere este goală. Niciun teren, nicio casă, nicio mașină. Nimic. Nici măcar datoria la ANAF de 1,4 milioane de euro. Ceea ce poate ar trebui investigat și de Agenția Națională de Integritate. Declarația ei de avere o găsiți aici.

“Nu vă mai bateți capul de unde am banii, unde dorm, cu cine dorm? Vă spun eu, mama mea este milionară, eu sunt beizadeaua familiei. Sunt singură la părinți, așa că mama îmi permite orice”, susținea Alina Sperlea, pe Facebook, în 2022. 

Oficial, Alina Sperlea trăiește din alocația copiilor și indemnizația de consilier local. Adică cu mai puțin de 40 de lei/zi. Sau, cel puțin, asta ar vrea ea să creadă dumbrăvițenii. Și statul care încă are posibilitatea să recupereze datoria de 1,4 milioane de euro. Până nu se prescrie.