Robu pupă unde a scuipat și scuipă unde a pupat. Complicata relație a fostului primar cu PSD

Relația lui Robu cu PSD nu începe, însă, în 2012, ci mult mai devreme. Mai exact cu 10 ani mai devreme, în 2002, când Robu încă nu era politician, ci prorectorul Politehnicii Timișoara. Atunci, în total contrast cu orașul care îl adoptase cu brațele deschise și unde și-a făcut toată cariera, Robu a făcut parte din grupul care decidea că este o idee perfectă să îi confere titlul de Doctor Honoris Causa lui... Ion Iliescu. 

Și, ca să ne demonstreze că relația lui cu Ion Iliescu nu este accidentală, câțiva ani mai târziu Robu se înscria în Academia Oamenilor de Știință, unde președinte de onoare este același Ion Iliescu. Și încasa o indemnizație anuală de 10.000 de lei.

Anii trec, iar Robu se lansează în politică. Iar în 2012 decide să candideze la funcția de primar al Timișoarei din partea USL, adică a alianței dintre PNL+PSD+PC. 

Ghinionul îl lovește, însă, pe Robu, care era atunci favorit în cursa electorală, după ce primarul în funcție, Gheorghe Ciuhandu, hotărâse să nu mai candideze pentru încă un mandat. Astfel, în mijlocul campaniei electorale, Nicolae Robu ajunge pe masa de operație, pentru un bypass. Iar campania este făcută, de fapt, de membrii partidelor din alianța USL. De altfel, principalul contracandidat al lui Robu, țărănistul Adrian Orza, se plângea atunci că s-a luptat împotriva unor afișe. 

Robu apare în public pentru prima dată după operație abia cu două zile înainte de alegeri, la un eveniment electoral, alături de Titu Bojin, președintele PSD Timiș de atunci și candidat la președinția Consiliului Județean Timiș. Chiar dacă a fost absent mare parte din campanie, Robu câștigă lejer alegerile, cu sprijinul PSD și devine primarul Timișoarei. 

USL preia controlul în Timiș și, conform înțelegerii, PSD impune la Timișoara un viceprimar, pe Traian Stoia, iar PNL dă cel de-al doilea viceprimar, pe Dan Diaconu. 

Relația de iubire dintre PNL și PSD nu durează nici doi ani, iar în 2014 PSD încearcă debarcarea lui Diaconu, însă fără succes. Scandalurile între liberali și social-democrați se țin lanț, iar Robu îl trage pe linie moartă pe vicele Stoia, luându-i toate atribuțiile. 

În mai 2014, pe Facebook, Robu declară răspicat că „USL nu mai există de mult timp și nu va mai exista niciodată, cel puțin cu mine implicat”. În galeria foto de la finalul acestui articol găsiți și postările despre PSD făcute fie de Robu direct, fie prin PNL Timiș. Astfel, din candidatul care se pupa cu Titu Bojin și Maria Grapini, Robu devine principalul critic al partidelor de stânga, cel puțin la Timișoara. 

Robu câștigă, în 2016, al doilea mandat de primar deoarece nu are niciun contracandidat care să îl pună în pericol, social-democrații fiind interesați mai mult să păstreze președinția Consiliului Județean Timiș. Ba mai mult, în 2017, într-o mișcare de un populism extrem, Robu se alătură protestelor împotriva OUG 13, lui Liviu Dragnea și premierului Sorin Grindeanu, cu care, în 2012, apărea pe același afiș electoral. 

„DNA să vină să îi ia”, striga Robu în Piața Victoriei, alături de zeci de mii de timișoreni. Referindu-se la Grindeanu și Dragnea. Și DNA a venit și l-a luat chiar pe el. L-a dus la audieri și l-a pus sub acuzare pentru retrocedarea ilegală a unor case. Procesul, început în 2019, se judecă și astăzi.

Revenind la relația lui Robu cu PSD, timp de 6 ani din cei 8 ani cât a condus municipiul, între 2014 și 2020, social-democrații au fost principalii vinovați pentru tot ce se întâmpla rău în Timișoara. Ei îl obligau pe Robu să crească taxele locale, aceleași taxe care sunt valabile și astăzi, ei nu făceau centura, ei blocau practic toate planurile lui mărețe. 

Dar, pentru că demagogia este la putere, Nicolae Robu de astăzi nu mai este Nicolae Robu din perioada 2014-2020. Zilele trecute, el a apărut pe șantierul centurii de sud a Timișoarei alături de... Sorin Grindeanu. Cel pe care îl dorea luat de DNA în 2017. Și alături de conducerea PSD, partid despre care tot Robu zicea, în 2016, că nu are ca prioritate centura de sud a Timișoarei. 

Ba mai mult, conform viceprimarului liberal Cosmin Tabără, Robu a fost cel care a cerut conducerii naționale a PNL demiterea sa din funcția de președinte al PNL Timișoara. 

„Am aflat, din Japonia, unde reprezint Timișoara, că, la solicitarea fostului primar Robu, am fost demis din funcția de lider al Filialei PNL Timișoara, de către conducerea centrală a PNL. Răzbunarea sa, în stilul lui „liberal” față de cine nu îl lingușește, e tipică pentru modul său de a-i îndepărta pe toți cei care nu îi sunt slugi. Rămâne un candidat "stângaci" sau de stânga, susținut de PSD si PNL, dar spun un lucru: lupul își schimbă părul, dar năravul ba!”, a postat Tabără pe Facebook. 

Robu susține acum că el este „total neconflictual”, însă realitatea demonstrează contrariul. 

„Atunci când, la sfârșitul verii, începutul toamnei, așa cum și domnul președinte președinte Ciucă a relatat, am agreat să candidez din partea PNL, am pus o condiție. Și anume aceea de a nu fi implicat niciodată în nicio dispută, niciun conflict, nicio luptă internă, nici locală, nici națională, și, nici măcar luptele cu alte partide în afară de USR, și sunt un consecvent. I-am explicat și domnului președinte Nica, pentru că am convenit și cu conducerea locală asupra acestui aspect și sigur a înțeles. Sunt total neconflictual. Eu sper că s-a remarcat asta de 3 ani și jumătate”, spunea Robu în urmă cu doar câteva zile.

Însă Robu nu uită și nu iartă, iar mulți liberali îl dau drept unul dintre artizanii debarcării lui Nica din fruntea PNL Timiș. Cel pe care îl consideră drept unul dintre vinovații pentru eșecul său monumental la alegerile din 2020, când a pierdut Primăria Timișoara. Pentru că, evident, Robu nu s-a împăcat niciodată cu ideea că el este principalul vinovat pentru acele rezultate.