Interviu cu o expertă în politici europene: Nu cred că românii își doresc să se râdă de noi în Parlamentul European

Alina Gîrbea are o experiență de peste 15 ani în instituțiile europene. Este co-fondatoare a programului „Femei în Politică” si a fost co-fondatoare și membră a boardului executiv al think tankului român despre politici europene, Europuls.  

De-a lungul carierei sale, a colaborat cu politicieni respectați la nivel european, precum fostul președinte al Parlamentului European, David Sassoli, fostul președinte al grupului politic european Renew Europe, Dacian Cioloș, sau cunoscutul politolog Cristian Preda.

În perioada 2016-2019 Alina Gîrbea a lucrat în departamentul politic al Reprezentanței Comisiei Europene în România.

După protestele din 10 august 2018 a decis să se implice activ în politica din țară, pas pe care l-a făcut în 2020. În prezent candidează pe lista Alianței Dreapta Unită la alegerile europarlamentare din 9 iunie. 

2024 este un an decisiv pentru viitorul Europei. Cu un război la ușă, cu Putin încă la putere în Rusia și SUA care se pregătesc de alegerile prezidențiale, coeziunea țărilor europene pare destul de șubredă. Ai o experiență vastă și conexiuni puternice la Bruxelles. Cum se văd de acolo toate aceste schimbări? 

În urma deciziei de comasare, alegerile europene au devenit Cenușăreasa acestui super an electoral în care avem toate alegerile. Nu mai discutăm deloc despre temele europene. Dar, în realitate, în „bula europeană”, tema aceasta a securității este una principală a acestor alegeri. Singura opțiune este să întărim mecanismele de apărare comună la nivel european. Pentru că, exact ca în „Evoluția speciilor”, dacă nu te adaptezi, mori. Și contextul actual nu mai deloc cel în care s-a format Uniunea Europeană.

UE s-a format în anii ‘50, când angajamentul SUA de a apăra Europa era extrem de puternic. De-abia ieșisem din al II-lea Război Mondial. Acum, SUA, chiar și înainte de Trump, au început să se retragă din Europa. De fapt, ne-au și spus foarte clar, iar Trump a explicat în modul cel mai plastic, în modul lui caracteristic, faptul că trebuie să plătim pentru propria apărare. Și aici intervine un aspect crucial: decât să plătești pentru 27 de state majore si sa multiplici alte cheltuieli de apărare, e o chestiune de eficiență să pui banii de apărare la comun. Și e și o chestiune de rapiditate a reacției. Pentru că și modul în care se poartă războaiele s-a schimbat, nu mai este unul de tranșee, în care ai timp. Trebuie să reacționezi rapid. Deci singura opțiune este să ne îndreptăm spre o apărare comună la nivel european și cam acesta este și consensul la Bruxelles. Ar trebui și în România să ne dăm rapid seama de acest lucru. Pentru că avem din inerție o anumită reticență care vine dintr-o fidelitate prost înțeleasă față de SUA. De fiecare dată când se discută de o apărare la nivel european, răspunsul României este „Nu, pentru că avem NATO”. Însă putem să avem NATO și să întărim pilonul de apărare la nivel european. Aceste două chestiuni nu sunt neapărat una împotriva celeilalte. Și ar trebui să ne dăm seama că fiind la frontieră cu Moldova și Ucraina, aceste state atacate de Rusia, că asta este singura cale. 

În România, dar alte țări europene devine tot mai predominant discursul naționalist. Este acest trend cauzat de slăbiciunea liderilor europeni? Cum poate fi el contracarat?

(râde) Eu zic să fim corecți. Este mereu ușor să dai vina pe politicieni. Cred că principalul vinovat este contextul. Am trecut prin multe crize economice la nivel european și mondial în ultimii 20 de ani. Este și această instabilitate geopolitică despre care tocmai am vorbit. E multă nesiguranță în viața oamenilor. Și atunci când există multă nesiguranță, e normal să cauți vinovați. Și astea sunt taberele clasice. Tu ești în „tribul” tău național, e ușor să îi identifici pe alții care fac parte din altă nație sau rasă ca fiind cauza problemelor tale. Decât să zici că trecem toți printr-o perioadă dificilă.

Pe de altă parte, sunt prea multi politicieni care se pozitioneaza doar in functie de sondajele de opinie. Politicieni care încearcă să nu supere pe nimeni, să fie mereu de părerea majorității. Iar genul acesta de figuri foarte anoste, cu un limbaj foarte plat, care au fost promovate foarte mult de PSD si PNL creaza un vacuum de credibilitate, iar când vine un populist de stil Șoșoacă la noi, sau Trump, peste ocean, dintr-o dată lumea ascultă. Insa Sosoaca si Simion nu ofera solutii, doar pun sare pe rana. E important ca atunci cand aleg, romanii sa se uite pe programele politice si pe CV-urile politicienilor si sa aleaga oameni competenti, care ofera solutii viabile pentru problemele lor. 

Ai participat la scrierea programului electoral al Alianței Dreapta Unită. Printre propunerile pe care le-ai făcut se numără  predarea limbii române în școli pentru comunitățile mari de imigranți, finanțarea din fonduri europene a programelor de screening de cancer mamar și cancer de col uterin sau realizarea unor birouri de promovare la Bruxelles a marilor orașe din România. Știind mecanismele birocratice ale Parlamentului European, cât de greu sunt ele de implementat? 

Nu cred că e greu. În primul rând cred că există acest mit că instituțiile europene sunt nedemocratice și birocratice. În realitate ele sunt foarte democratice. Doar că este un tip de democrație asigurat prin „checks and balances”. Ce vreau să zic este că e reprezentată părerea tuturor acolo. În Parlamentul European sunt sute de partide naționale, sigur, grupate pe familii politice. Comisia Europeană când face propuneri legislative se consultă cu destul de mulți oameni. Ce vreau să zic este că e un proces cu atât de multe etape încât nu are cum să nu se ajungă la un punct de echilibru. (Procesul de adoptare a unei inițiative - n.r.) E foarte democratic și pentru mine Parlamentul European e cea mai democratică dintre instituții. E chiar mai democratic decât multe parlamente naționale. De ce zic asta? Pentru că parlamentele naționale în Europa, dar și în România, au devenit din ce în ce mai supuse guvernelor. În Parlamentul European nu e așa. Nu e o legătură directă de subordonare între europarlamentari și conducerea Comisiei Europene, pentru că acestia sunt alesi de partidele lor din țară, iar apoi de cetateni. Și atunci europarlamentarii joacă mult mai mult rolul acesta de control, decât ar juca un parlament național. E suficient să ne uităm la audierile de comisari, unde mereu e câte unul care pică. Deci chiar e un proces serios, nu doar mimarea unui control din partea Parlamentului, cum se intampla in Romania.

Acum, într-adevăr trebuie să știi mecanismele și trebuie să știi când și cum se formează coalițiile. Și cu cine trebuie să vorbești. Imediat după aderare europarlamentarii români nu au știut asta. Unde s-a greșit adesea în trecut a fost prin intervenții tardive în procesul legislativ european. Dacă vrei ca părerea ta să fie inclusă, trebuie să intervii mult mai devreme și să îți faci niște aliați. Deci se poate, dar trebuie să știi cum și trebuie să ai răbdare. Una din lecțiile pe care le-am învățat la Bruxelles, lucrând cu politicieni europeni e cât de importantă e răbdarea când vrei să adopți o lege. Chiar dacă nu merge din prima, tu sădești acolo ideea. Și apoi revii cu ea până când construiești suficient sprijin pentru ea. Și în România ne lipsește mult răbdarea. Dar politica românească este și foarte balcanică. Și e foarte mult axată pe conflict și reacții de moment.  

Revenind la propunerile mele, eu sunt convinsă că se pot adopta pentru că există interes și suficientă lume care ar câștiga din ele. De exemplu, propunerea de a studia limba maternă în școli ar putea fi o poveste de succes la nivel european. Pentru că este vorba despre diversitate, despre multilingvism, adică o parte din valorile fondatoare la nivel UE. Și ar fi o chestiune de succes a unei legislaturi europene ca pentru cetățenii europeni, care se mută în alt stat, sa existe această posibilitate să își păstreze parte din identitatea lor culturală. 

Trebuie doar să pui această problemă în context european. 

Dar lucrul acesta - școli cu predare în altă limbă - este chiar atât de exotic la nivel european? Pentru că, aici, în Timișoara, avem licee cu predare în limbile minorităților. Avem licee de limbă maghiară, sârbă, germană…

Dar e diferit și îți spun de ce. Pentru că astea sunt minorități istorice. Și, într-adevăr, pentru minoritățile istorice cadrul legislativ e diferit, inclusiv la nivel de Consiliul Europei. Și pe partea asta s-a lucrat și insistat. Dar noi, aici, nu vorbim de comunități istorice. Românii care s-au stabilit în alte state europene nu formează comunități istorice. Sunt comunități recente. Dar sunt comunități foarte mari. 

Dar, pentru că nu s-au coagulat politic și nici România nu a știut să intervină și să le apere interesele, sunt privați de anumite drepturi. Și aici ne întoarcem la întrebarea legată de votul populist. Și asta e o metodă de a-i recupera și de a le spune că ne pasă de drepturile lor. 

La fel și în chestiunea de screening de cancer. E simplu de explicat de ce e nevoie de fonduri pentru programe de screening. Și chiar și în mandatul actual, PE a făcut o comisie specială pentru lupta împotriva cancerului. Deci există un interes la nivel european din ce în ce mai mare pe partea de sănătate, care a apărut post-Covid. Lumea a realizat că sănătatea e un subiect care depășește frontierele și de aceea sunt convinsă că se poate avansa la nivel european si pe acest subiect.   

Chiar dacă ești pe un loc neeligibil pe lista ADU pentru Parlamentul European, ai venit la Timișoara să faci campanie pentru această alianță. Alți candidați fără șansă de a obține o funcție poate nu ar fi făcut acest efort. Ce te împinge să faci acest lucru? 

Cred că așa se face politica. Cred că nu poți să faci politică în afara dialogului cu oamenii. Eu, de când m-am înscris în politică am fost mai mereu prezentă. Mai ales de când cu programul Femei în politică, am organizat dezbateri cam peste tot în România. 

Acum, în campanie, e momentul perfect să vorbești cu oamenii, pentru că sunt mai deschiși să asculte. E esențial să fi conectat la ce crede lumea. 

Și îmi place și Timișoara, cu care am legături care depășesc politica. Părinții mei au făcut facultatea aici, sora mea locuiește aici. Deci am niște legături și personale cu acest oraș. 

Timișoara este un oraș european, este unul dintre acele orașe în care vezi foarte bine istoria Europei. A fost un oraș de frontieră care a trecut prin diverse construcții statale. Și asta l-a făcut un oraș mai divers, mai tolerant. Un oraș de la care Europa poate să învețe. Și eu cred că în Europa ar trebui să promovăm mult mai mult și poveștile noastre de succes și să ieșim din complexul acesta de inferioritate. 

Iar asta se leagă de a treia mea propunere legată de promovarea orașelor mari la Bruxelles. Acesta este un lucru pe care alte țări și alte regiuni îl fac și noi nu prea îl facem. Și ar fi important pentru că ne-am crea niște rețele cu alte orașe importante și am putea să promovăm partea turistică pentru că mereu turismul este în discursul politic, dar niciodată nu venim cu ceva concret. Și sunt multe povești din România, inclusiv din Timișoara, care merită spuse. Și merită spuse pe înțelesul oamenilor, ca să poți să creezi niște circuite turistice. 

Turiștii, când vin în România, sunt mereu super încântați. Dar ideea e cum îi faci să ajungă aici. 

Revenind la legătura dintre europarlamentarii români și alegători, am observat că odată trimiși acolo, conversația se întrerupe. Sau atunci când comunică o fac pe niște teme poate neinteresante pentru noi, la nivel național. De ce crezi că se întâmplă acest lucru? 

Cred că e foarte greu să comunici despre subiectele europene, pentru că nu există un spatiu public european, o cultură politică care să permită românilor să înțeleagă cum funcționează instituțiile și mecanismele europene. Guvernele noastre s-au preocupat prea puțin de întărirea culturii civice, uneori ai zice că o fac dinadins. Și atunci e foarte greu să dai o miză concretă dezbaterilor si deciziilor luate la nivel european.  

Pe de altă parte, mulți europarlamentari au înțeles comunicarea ca pe o dare de seamă. O compunere de genul « ce ai făcut vara trecută ». Și, în general, se laudă că au muncit mult. Asta dacă nu sunt printre chiulangii notorii ai Parlamentului European, precum Rares Bogdan sau Claudiu Manda. Dar pe nimeni nu interesează că ai fost la 10 ședințe pe 10 subiecte. Trebuie să îți alegi 2-3 subiecte, care sunt subiectele tale, pe care tu le împingi în PE și pe alea să le repeți. De aceea eu am ales aceste trei subiecte, aceste trei idei pe care le voi împinge în PE.  

Timișoara este unul dintre cele mai europene orașe, dar parcă niciodată nu a fost mai minimală dezbaterea despre alegerile europarlamentare. Ai mai fost și în alte orașe din țară? Care este atmosfera acolo? 

E la fel peste tot în România. Pentru că lumea e mai preocupată de alegerile locale și are impresia că alegerile europene nu au miză. Însă asta nu e adevărat. Pentru că jumătate din legislația din România se adoptă la Bruxelles. Deci aceste alegeri au un impact real asupra vieții oamenilor. 

Pe de altă parte, există și un sentiment de deconectare. Oamenii au impresia că nu pot controla ce fac europarlamentarii. Și atunci pe un primar local, cum e Dominic Fritz, e mai ușor să îl tragi de mânecă. 

La nivel european mi-aș dori să schimbăm lucrurile și europarlamentarii să fie mai prezenți în țara din care provin. Pentru că acum, cu pandemia, am descoperit că putem organiza întâlniri și pe Zoom. Deci tehnologia îi poate ajuta pe europarlamentari să fie prezenți și la Bruxelles, dar și să țină întâlniri săptămânale în orașe, să vorbească cu lumea. 

Știu că ai luptat pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați. Totuși, dacă este să facem legătura cu alegerile europarlamentare, cea mai cunoscută femeie europarlamentar este a noastră Maria Grapini. Ce spune asta despre noi, românii, și cum este ea văzută la Bruxelles?

Nu cred că zice nimic. E natural ca oamenii să fie mai interesați de personaje din astea de vodevil. De aia are așa mult succes și Diana Șoșoacă. Dar ce am repetat eu în campania asta, peste tot unde m-am dus și am avut ocazia să vorbesc cu lumea este că am înțeles de ce lumea este interesată de AUR și SOS a lui Șoșoacă, pentru că sunt niște personaje stridente, care te fac și să râzi. Dar, pe de altă parte, nu cred că asta e imaginea pe care noi o vrem în PE, să se râdă de noi. Totul depinde de noi, ce fel de oameni vrem să trimitem și ce imagine vrem să construim în Europa. 

Și eu cred că merită să trimitem oameni care să ne facă mândri, nu de care să ne fie rușine. Și nici nu trebuie să căutăm doar la partidele naționaliste astfel de personaje, îi avem pe Rareș Bogdan, pe Mihai Tudose. Pentru mine, astfel de personaje să fie cap de listă este inacceptabil. Mai ales că sunt femeie și Tudose a fost acuzat de hărțuirea unei foste colaboratoare. Și s-a trecut foarte ușor peste acest subiect. Și, mai mult, colaboratoarea respectivă a fost și denigrată în spațiul public de Tudose și colegii lui de partid. Și foarte puțină lume a intervenit în favoarea ei.  

Asta, pentru mine, e o poveste tristă în alegerile astea europarlamentare. Că a ajuns Tudose să fie cap de listă la PSD/PNL. Un eșec pentru societatea noastră. De aceea trebuie să fim foarte atenți pe cine trimitem in Parlamentul European.